2013 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 42,000 times in 2013. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 16 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Advertisements

Simbolismul-George Bacovia-Plumb

Simbolismul este un curent literar-artistic care ia nastere in Franta,la sfarsitul secolului al 19-lea ca o reactie impotriva romantismului ,naturaslismului si parnasianismului.Numele curentului este dat de poetul Jean Moreas in 1886,cand publica un articolul manifest in ziarul “Le Figaro”.Simbolisti puneau accent pe necesitatea evadarii din real.Poezia “Plumb”de George Bacovia a fost publicata in  volumul cu acelasi titlu in anul 1916.Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin tematica,imaginarul poetic,prin folosirea simbolurilor,tehnica repetitiilor,cromatica si dramatismul trairilor.Tema poeziei o constitue conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii,incapabila sa pretuiasca valorile prin referire la iubire si moarte.Viziunea despre lume este redata prin procedeele specifice simbolismului:simbolul echivoc (care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri; neclar, confuz),tehnica repetitiilor,cromatica,muzicalitate,tehnica sugestiei.Titlul poeziei este simbolul “plumb”,care sugereaza apasarea,angoasa,cenusiul existential,absenta oricarei impliniri spirituale.Cele doua catrene ale poeziei corespund celor doua planuri ale realitatii:realitatea exterioara,obiectiva,simbolizata de cimitir si de cavou si realitatea interioara ,subiectiva,simbolizata de iubire “amorul meu de plumb”.Starile eului liric sunt specifice viziunii simboliste despre lume.Prima strofa surprinde elememte ale unui spatiu inchis,apasator,sufocant in care eul liric se simte claustrat(izolat,retras):”Stau singur in careu…”.Cavoul este un simbol pentru universul exterior,care sugereaza apasarea sufleteasca.Elementele decorului funerar(care tine de inmormantare) “sicriile de plumb”,”vesmantul funerar”,”flori de plumb”,”coroanele de plumb”,prin tehnica repetitiilor si prin epitetul “plumb”,subliniaza o existenta moharata,lipsa posibilitatii de a te salva spiritual.Moartea este sugerata inca de la inceputul poeziei,care incepe cu verbul “dormeam”asociat cu asverbul “adanc”,somnul fiind o stare intre viata si o moarte,o rupere de lumea reala.Chiar si elementele care ar trebui sa exprime bucurie si viata,florile sunt impietrite.Vantul produce fiorii reci ai mortii:”Si scartiau coroanele de plumb”Strofa a 2-a debuteaza sub semnul tragicului existential:”Dormea intins amorul meu de plumb.Si universul interior se afla sub semnul tragicului.Cuvantul intors subliniaza aceasta traire a eului liric,strigatul lui zadarnic:si-am inceput sa-l strig”.Dorinta de evadare si de inaltare prin iubire este contaminata de atmosfera de apasare,de angoasa(frica) de singuratate “stamp singur” eul liric pare asi privi sentimentele ca un spectator.Sintagma”Arepile de plumb”presupune caderea,moartea.La Bacovia iubirea si moartea sunt strans legate si nu se anuleaza una pe cealalta.Un alt procedeu utilizat de simbolisti prezent in aceasta opera este tehnica repetitilor.Repetarea de sase ori a simbolului “plumb” subliniaza monotonia universului exterior aflat in concordanta cu starea de spirit a eului liric.Cuvantul este utilizat in formarea epitetelor metaforice:”sicriile de plumb”,”flori de plumb”,”amorul meu de plumb”,”aripile de plumb”.Prin aceste elemente se pun evidenta si cromatica si muzicalitatea textului.Culoarea sugerata de repetarea simbolului “plumb” este griul,specifica spatiilor inchise si monotone ,sugerant depresia si angoasa.Muzicalitatea este redata prin repetarea cuvantului “plumb” si prin aglomerarea unor consoane:”b,p,m”.Prezenta mortii se sugereaza prin rima,masura de 10 silabe.La nivel morfologic se remarca prezenta verbelor la timpul imperfect desemnand permanenta unei stari de angoasa:”dormeam”,”stam”,”era”,”scartiau”,”dormeau”,”atarnau”,asezate cu precadere la inceput de vers.Prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii,”sicriu”,”cavou”,”funerar”,”coroana”,”mort” are ca efect sugerarea dramei unui artist constient de neimplinirea spirituala.In concluzie prin muzicalitate,folosirea sugestiei ,a simbolului si a corespondentelor,prin zugravirea starilor sufletesti de angoasa de spleen(dezgust fata de orice,plicriseala) ,poezia “Plumb” se incadreaza in estetica simbolista.Verbele”am inceput”si “sa strig” exprima trairile eului liric evidentiaza lirismul subiectiv redat prin marcile subiectivitatii:persoana intai a verbelor:”stam”,”am inceput”,persoana intai a adjectivului posesiv:”amorul meu”.

Ioan Slavici,Moara cu noroc (trasaturile prozei realiste,nuvela psihologica,o alta varianta))

Realismul este o doctrina estetica in care accentul este pus pe relatia dintre arta si realitate.El ia nastere ca o reactie impotriva romantismului si capata caracterul unui curent literar in a 2-a jumatate a secolului al 19-lea.Realismul oglinteste frumosul si uratul asa cum se intalnesc ele in viata de toate zilele.Ioan Slavici ,scriitor realist,observa viata cu obiectivitate cu binele si raul din ea,nota lui distincta fiind cea etic-educativa el a ales personaje complexe carora le studiaza atent viata interioara ,astfel incat naratiunea lui pune mai putin accent pe fapte si mai mult pe trairile personajelor.Specie a genului epic in proza,nuvela psihologica urmareste un singur fir narativ in care analiza starilor sufletesti ale personajelor ocupa un loc important.Tematica nuvelei psihologice dezvaluie impactul pe care realitatea sociala il are asupra starilor sufletesti ale personajelor.Ca tematica nuvela psihologica ilustreaza o gama larga ,cum ar fi : dezumanizarea din cauza patimii pentru bani,inadaptarea ,parvenitismul ,frica,alienarea ,obsesia toate acestea punandu-si amprenta asupra vieti intime a personajelor. Slavici este primul scriitor care creaza un personaj complicat mereu sufleteste ,traind stari conflictuale puternice , care evolueaza spre momentul culminant in nuvelele sale , apar iubiri si dusmanii care mognesc , stari sufletesti complicate,nelinisti,patimi puternice,totul fiind pus sub semnul de neclintit al destinului.Actiunea se petrece între douã repere temporale religioase,
între Sfântul Gheorghe si Sãptãmâna Patimilor.In nuvela “Moara cu noroc” sunt antrenate caractere tari de oameni primitivi , intriga relateaza stari sufletesti complicate , iar finalul arata justetea normei morale.Tema actiunii o constituie consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra vieti sufletesti a individului asupra destinului omenesc.Actiunea nuvelei”Moara cu noroc” e plasata intr-un spatiu geografic din zona Ardealului,la Moara cu noroc asezata in valea dintre doua drumuri .In aceasta zona de rascruce se petrec fapte deosebite si se confrunta moralul cu imoralul , binele cu raul.Titlul denumeste spatiul la care se implineste destinul personajelor pentru ca au incalcat norma, morala .Hanul numit “Moara cu noroc”este un loc deschis invaziei raului ,purificat in final prin foc .Adevarat “personaj al nuvelei” hanul devine la sfarsit o “moara” a nenorocului.Nuvela incepe cu un sfat moral izvorat din experienta si intelepciunea batraneasca , rostit de catre mama Anei conferindu-i valoare de motto :”Omul sa fie multumit cu saracia sa  caci daca e vorba nu bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit “.Rostite ca o premonitie , aceste cuvinte stau la baza intregii actiuni,fixand destinul personajelor in functie de respectarea sau nerespectarea lor si capatand valoarea unui adevar fundamental . In centrul evenimentelor sta personajul Ghita(personaj realist si complex) si drumul vietii sale de la cismar sarac ,modest,harnic si cinstit, la carciumarul plin de bani si dezinteresat sufleteste .Indemnat de aspiratia omului spre bunastare ,dar si de dorinta de a fi stapan , Ghita arendeaza carciuma de la o rascruce de drumuri,si se hotareste sa se mute acolo.Batrana,este insa retricenta,de teama sa nu ispiteasca norocul,totusi de dragul copiilor sai,accepta sa-i urmeze cu inima deschisa.Acesta este primul capitol al nuvelei ,care cuprinde expozitiunea si intriga (hotararea lui Ghita de a parasi spatiul protector al colibei sale si de a se muta la han )Descrierea drumului care duce la Moara cu noroc este realizata intr-o maniera realista,prin tehnica detaliului semnificativ,si a locului in care se afla circiuma:”De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini,lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor.Timp de un ceas si jumatate drumul e bun;vine apoi un pripor,pe care il urci,si dupa ce ai coborat iar in vale,trebuie sa faci popas,sa adapi calul ori vita din jug si sa le mai lasi timp de rasuflare,fiindca drumul a fost cam greu,iara mai departe locurile sunt rele.”Inceputul si finalul nuvelei sunt simetrice si se realizeaza prin descrierea drumului,sugerand simbolic un drum al vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc:”Apoi ea lua copiii si pleca mai departe”.Subiectul nuvelei ne arata  etapele si efectele  confruntarii dintre protagonist,Ghita,si antagonist,Lica.La inceput,Ghita era harnic si priceput si primele semne ale bunastarii si armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara:”Sambata de cu seara locul se desarta si Ghita,ajungand sa mai rasufle,se punea cu Ana si cu batrana sa numere banii,si atunci el privea la Ana,Ana privea la el,amandoi priveau la cei doi copilasi,…iara sporul era dat de la  Dumnezeu,dintr-un castig facut cu bine”.Situata la o oarecare departare de satele din jur,carciuma pare un loc straniu si pustiu,impresie care se va adeveri,caci,tocmai cand bunastarea incepe sa-si faca aparitia in familia lui Ghita,la moara apare un personaj ciudat , Lica Samadaul.Aceasta aparitie constitue intriga.Portretul lui Lica Samadaul,seful porcarilor este realizat  in mod direct de narator,in maniera realista,prin folosirea  tehnicii detaliului,notarea amanuntului semnificativ:”Lica,un om ca de treizeci si sase de ani,inalt,uscativ si supt la fata,cu mustata lunga,cu ochi mici si verzi si cu spancenele dese impreunate la mijloc.Lica era porcar,insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba ca floricelele,pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin.” Lica se impune de la inceput,avand orgoliu de stapan:”Eu sunt Lica Samadaul…Multe se zic despre mine,multe vor fi adevarate si multe scornite…Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum,cine trece pe aici,cine ce zice si cine ce face,si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie.Cred ca ne-am inteles !”Ana il avertizeaza pe Ghita ca Lica este un “om rau si primejdios”.Ghita isi da seama de pericol ,dar nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica o are asupra lui.In sufletul lui Ghita ia nastere un conflict interior intre dorinta de a ramane om cinstit si tentatia de a se imbogati alaturi de Samadau.In jurul procesului de instrainarea a carciumarului fata de familie se desfasoara actiunea.Ghita devine muhorat,violent,are gesturi de brutalitate fata de Ana neintelese de ea pe care o ocrotise pana atunci,era brutal cu copii.Ajunge sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu isi putea asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Framantarile lui Ghita sunt redate prin intermediul menologului interior:”Ei! Ce sa-mi fac?… asa ma lasat Dumnezeu!… Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare”.Starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare,datorita generozitati lui Lica Samadaul, dar incepe sa-si piarda increderea in sine,de acea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el .Ghita se indeparteaza de Ana,dornic sa faca avere si devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri:jefuirea arendajului,uciderea unei femei si un copil.Retinut de politie,lui Ghita i se da drumul numai pe”chezasie”.Ghita se aliaza cu jandarmul Pintea,fost hot de codru si tovaras a lui Lica,pentru a il da in vileag pe Samadau.Ghita nu reuseste sa fie sincer fata de Pintea pentru ca ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica,numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse de Lica si acest lucru ii va aduce pieirea.El nu este cinstit nici fata de Lica si nici fata de Pintea.Punctul culminant al nuvelei este momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale.Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica la sarbatorile pastelui,lasand-o la carciuma in compania lui Lica,in timp ce el merge sa-l anunte pe pintea ca Lica are banii furati,in felul acesta Ghita incearca sa se razbune.Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de familie,Ana se daruieste lui Lica pentru ca Lica e “om” iar Ghita “nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.Cand se intoarce si realizeaza acest lucru,Ghita o ucide pe Ana,iar el este ucis de Raut ,din ordinul lui Lica.Deznodamantul are loc in noaptea de Pasti ,in timp ce soacra lui Ghita si copii sunt plecati la inviere.La intoarcere ,ea nu gaseste decat zidurile afumate ale hanului si gramezile de praf si cenusa din care ieseau oasele celor care fusesera Ghita si Ana .Imaginea finala a femei care-si ia nepotii si pleaca este incurajatoare :s-ar putea crede ca intr-o lume care respecta norma morala acestia vor avea  un alt destin .Complexitatea epica a nuvelei consta in profunda cunoastere a sufletului omenesc:omul aflat in puterea unui destin ,forta oarba si distrugatoare care-l va conduce spre framantari si nefericire.Daca Ghita ar fi fost un personaj suficient de puternic nu ar fi trebuit sa castige bani si s-ar fi multumit sa subziste intr-un mediu neprielnic , ar fi ramas fericit alaturi de familia sa .Dar ,dintr-o patima crescanda ,el incearca sa se sustraga destilului si , supus influentei nefaste a lui lica isi doreste chia instrainarea de familiei , ca o eliberare de o povara care ii rapeste libertatea in fata samadaului.

Harap-Alb (Caracterizare,pe scurt)

Povestea lui “Hapar Alb” de Ion Creanga este un basm cult ce prezinta si elemente tipice basmului:tema,formule,motive,structura,elemente reale si fabuloase dar si particularitati stilistice ale creatiei autorului:umor,oralitate,eruditie paremiologica(paramiologie-disciplina care se ocupa cu studiul proverbelor),limbaj popular si original.Structura basmului este tipica:o situatie initiala,de echilibru:prezentarea Craiului si a celor trei fii,prejudicierea:Imparatul Verde nu are urmasi si cere ajutorul fratelui sau Craiul.Incercarea de a remedia aceasta situatie corespunde desfasurarii  actiuni si probelor pe care Harap-Alb este nevoit sa le depaseasca,iar ultimei situatii-tip,restabilirea echilibrului ii corespund nunta si castigarea tronului.Naratiunea dramatizata prin dialog este realizata la persoana a III-a.Naratorul este omniscient(atotstiutor) si omniprezent(activ pretutideni) ,dar nu intodeauna obiectiv,pentru ca se implica si comenteaza cele prezentate.Ca in orice basm,personajele sunt purtatoarele unor valori simbolice,fiind construite pe baza unor tipologii clasice;personaje pozitive(Harap alb si cei care-l ajuta) “soi bun”,iar persinaje negative”soi rau”Spanul si Imparatul Ros.Protagonistul nu are trasaruri fantastice si nu este construit exclusiv pe un tipar pozitiv.El este caracterizat atat direct,de narator,de celelalte personaje si prin autocaracterizare ,cat si indirect,prin fapte,atitudini.Naiv la inceput,fiul Craiului nu tine cont de sfaturile tatalui sau care il avertizeaza sa se fereasca de oameni rai:”iar mai ales de cel span cat ii pute;sa n-ai de-a face cu dansii ca sunt foarte sugubeti”.Cu toate ca dispune de calitatile necesare:milostenie,curaj,calatoria pe care o parcurge are rolul de-ai grabi maturizarea si de-al forma drept un barbat capabil sa-si ia viata in proprile maini si sa conduca o imparatie.Numarul foarte mare de probe la care este supus vor evidentia curajul ,ambitia,onoarea,caracterului puternic al personajului,devenit dupa intalnirea cu Spanul,Harap-Alb,nume-oximoron ce arata dubla lui personalitate:om inferior-sluga,dar si superior prin inocenta,demnitate.Intalnirea cu Spanul sta la baza procesului de maturizare a eroului,protagonist si antagonist,aflati intr-o vesnica antiteza.Desi initial refuza sa calatoreasca insotit de un strain , fiul craiului va cadea in capcana Spanului si va trebui sa suporte consecintele nerespectari sfaturilor data de tatal sau.Intalnirea dintre cei doi apare astfel,necesara.Nu intamplator Spanul este si cel care ii da numele,fortandu-l sa se maturizeze prin actiunile si gandurile sale.Harap-Alb accepta umilinta si nu incalca juramantul facut Spanului ajungand sa cunoasca raul si sa poata judeca mai tarziu ca un matur.La incept naiv lipsit de experienta,neatent,fiul craiului trebuie sa invete sa tina cont de sfaturile celor din jur sa ia decizi singur,sa aiba putere de intelegere si rabdare.De-a lungul calatoriei el va fi nevoit sa implineasca mofturile Spanului,sa aduca”salatile” din gradina ursului,pielea incrustata cu pietre scumpe a cerbului,pe fata imparatului Ros si reuseste sa depaseasca toate dificultatile cu ajutorul calului nazdravan,a Sfintei Duminici si a celor cinci tovarasi intalniti spre curtea imparatului ajutorul dat este motivat de bunatatea pe care eroul a aratat-o la inceput fata de batrana si de caracterul sau deschis si spontan in relatile pe care le stabileste cu oamenii.Spre deosebire de eroul basmului popular care poseda trasaturi fantastice sau o forta fizica nemaiintalnita,Harap-Alb justifica tot cea ce primeste prin trasaturile morale.

Floare albastra de Mihai Eminescu (scurt comentariu)

Romantismul este un curent literar care se manifesta la sfarsitul secolului al 18-lea in Anglia si Germania si in prima jumatate a secolului al 19-lea in Franta.Una dintre trasaturile poeziei romantice,care se regaseste in opera eminesciana este folosirea simbolurilor.In poezia “Floarea albastra” simbolul central se refera la mitul romanitic al florii albastre care reprezinta dorinta de cunoastere,de atingere a unui ideal .Eminescu preia mitul de la poetul german Novalis dezvoltand mitul fericiri prin iubire si aspiratie spre ideal. Publicata in 1873 in revista “Convorbiri Literare”,este una dintre cele mai reprezentative poezii care trateaza tema iubirii si a naturii intr-o viziune romantica despre lume.Poezia se remarca prin imbinarea mai multor specii:idila,pastel,elegie,meditatie,tema iubirii fiind asociata cu cea a naturii dar si cu tema geniului si a trecerii ireversibile a timpului.Motiv de factura romantica “Floarea albastra”simbolizeaza iubirea ideala vazuta ca modalitate de cunoastere si implinire spirituala.Tema iubirii este redata din 2 perspective,care corespund,in structura poieziei celor 2 planuri lirice:cel feminin si cel al barbatului-2 modalitati de a intelege lumea si iubirea.Planul iubitei are forma unui monolog alcatuit dintr-un repros,o provcare inocenta si o incercare de seductie planul barbatului confera poieziei caracter de meditatie,subliniind conditia geniului.Monologul femeii prezinta viziunea asupra iubirii omului comun vocea lirica feminina reproseaza omului de geniu instrainarea,preocuparea,preocuparea absolutului,avertizandu-l ca fericirea  nu sta in “campiile asire” si “intunecata zare”, ce in iubirea,specifica lumii terestre:”Nu cata în departare / Fericirea ta, iubite !” .Iubita “incearca sa-l atraga in mijlocul naturii reprezentata de codru :”Hai in codru cu verdeata”.Poezia respecta scenariul idilei eminescenie:chemarea in mijlocu naturii,jocul iubirii,despartirea.Elementele decorului:”bolta senina”,”trestia cea lina”,izvoarele alcatuiesc un peisaj paradisiac,in antiteza cu cel descris in planul barbatului unde stelele,norii,intunecata mare simbolizeaza infinitului.Imaginea iubitei apare,de asemenea,in opozitie cu cea masculina”rosie ca marul”,cu par “de aur” ,o prezenta vie,telurica.Vocea lirica masculina reprezinta atitudinea geniului asupra lumii,vietii si iubirii.Se observa la inceput in cuvintele barbatului o duiosie ironica,convertita in final in meditatie asupra ireversibilitati timpului care rapeste totul:viata,tineretea,iubirea:” Si te-ai dus, dulce minune/S-a murit iubirea noastra/Floare-albastra ! floare-albastra !…/Totusi este trist în lume !”.Atitudinea sa sceptica din meditatia finala exprima concluziv ideea ca fericirea prin iubire este posibila in contingent,dar este efemera.In aceste sens se motiveaza aspiratia geniului spre cunoasterea absoluta,spre iubirea ideala,singura posibilitate de a invinge timpul.Eminescu isi prezinta viziunea asupra temei iubirii si a naturii cu ajutorul simbolului romantic al florii albastre.Iubirea apare in “Floare albastra”ca simgura modalitate de a cunoaste in totalitate sensurile lumii.”Floare albastra” nu reprezinta numai femeia iubita,ci,mai ales,iubirea ca “valoare ideala”.

Enigma Otiliei de G.Calinescu (scurt referat)

Opera literara Enigma Otiliei de G.Calinescu este un roman realist de tip balzacian,cu elemente moderniste,apartinand prozei interbelice,este de asemenea roman social si citadin(orasenesc).[Ce inseamna roman realist?Ralismul este un curent literar care se manifestă în secolul XIX cu origine in Franța.Romanele realiste au următoarele caracteristici:

1.are ca teme: parvenitismul(sete de imbogatire cu orice pret),avariția(zgarcenie), imoralitatea(necinstea), etc.

2. Motive:parvenitul, avarul

3. Subiecte: inspirate din realitate

4. Acțiune: pe mai multe planuri

5. Conflicte: sociale, psihologice, politice, etc

6. Personaje: întruchipează mai multe categorii sociale,reprezintă tipuri umane

7. Se utilizează tehnica detaliului

8. Se accentuează relația dintre mediu și personaj

9.Structura inchisa]

Actiunea in romanul Enigma Otiliei se desfasoara pe mai multe planuri,cu conflict complex,la care participa multe personaje.Este roman realist prin:tema(parvenitismul,avaritia,imoralitatea),realizarea personajelor,structura inchisa(opera are caracter inchis,existand o simetrie intre inceput si sfirsit),depaseste modelul realismului clasic prin elemente ale modernitatii.G.Calinescu nareaza(povesteste) romanul la persoana a-3-a,detasat,nu se implica in faptele prezentate,el nu este absent comunica ca spectator si comentator.Prin tema romanul este balzacian(Honore de Balzac(1799-1850) a fost un romancier, critic literar,francez) si citadin.Fresca(pictura) a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al 20-lea,romanul arata imaginea societati(banul ca valoare intr-o societate degradata moral).Imaginea societati este fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea lui Felix care inainte de a-si face o cariera,traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.Enigma Otiliei este roman al unei familii si istorie a unei mosteniri,romanul este realist-balzacian prin motivul mostenirii si al paternitatii.Romanul este construit pe mai multe planuri:un plan urmareste lupta clanului Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu.Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care,ramas orfan,vine la Bucuresti pentru a studia medicina,locuiesti la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.Pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine,autorul acorda interes si planurilor secundare.Actiunea romanului incepe cu sosirea tanarului Felix,orfan,absolvent al Liceului Internat din Iasi,la Bucuresti,in casa unchiului si tutorelui sau legal,pentru a urma Facultatea de Medicina.Costache Giurgiuveanu este un rentier avar,care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu,fiica sa vitrega,cu intentia de a o infia.Aglae o considera un pericol pentru mostenirea fratelui ei.Autorul descrie strada in maniera realista prin observarea si notarea detaliului prin detalii topografice:”Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909,cu putin inainte de orele zece,un tanar de vreo optspezece ani,imbracat in uniforma de licean,intra in strada Antim,venind dinspre strada Sfintii Apostoli cu un soi de valiza in mana.In aceasta obscuritate,strada avea un aspect bizar.Nicio casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior.Insa varietatea cea mai nepravazuta a arhitecturii(opera indeopste a zidarilor italieni),marimea neobisnuita a ferestrelor,in raport cu forma scunda a cladirilor,ciubucaria,ridicola prin grandoare,amestecul din frontoane grecesti si chiar ogive,facute insa din var si lemn vopsit,umezeala,care dezghioca varul,si uscaciunea,care umfla lemnaria,faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice.”Strada si casa lui mos Costache sugereaza,prin detaliile surprinse ,diferenta dintre pretentia de confort si bun gust a unor locatari bogati,burghezi imbogatiti candva,si realitate:inculti(amestecul de stiluri arhitectonice incompatibile),zgarciti(case mici cu ornamente din materiale ieftine),delasatori(impresie de paragina data de urme vizibile ale umezeli si ale uscaciunii),snobi(imitarea arhitecturii clasice).Imaginea unei lumi in declin este sugerata de arhitectura.Cand a intrat in locuinta Felix il cunoaste pe unchiul sau,un omulet straniu care ii raspunde balbait:”nu-nu sta nimeni aici,nu cunosc”,pe verisoara Otilia si asista la o scena de familie:jocul de table.Felix observa obiectiv persoanele prezente in odaia inalta ,realizeaza portretele fizice ale personazelor,cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza,in maniera clasica,trasaturi de caracter si este prezentata,in mod direct,starea civila,statutul in familie,elemente de biografie.Aceste aspecte contureaza atmosfera neprimitoare.Replicile Aglaiei anticipeaza conflictul succesoral.Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrpratund:1.istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu;2.destinul tanarului Felix Sima.

1.Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor in plan moral,ale osesiei banului.Batranul avar este proprietar de imobile,restaurante,actiuni,nutreste iluzia longevitati si nu pune in practica niciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei,pentru a nu cheltui.Clanul Tulea urmareste succesiunea totala a averii lui,plan care s-ar narui daca Otilia ar fi infiata.Desi are o afectiune sincera pentru Otilia,batranul amana infierea ei,de dragul banilor si de teama de Aglae.Intr-un plan secundar Stanica Ratiu urmareste sa se imbagateasca si urmareste averea clanulu Tulea,dar smulge banii lui mos Costache.Stanica Ratiu sustine intriga romanului ( pentru ca se amesteca oriunde crede ca poate obtine ceva bani,ca poate da lovitura vietii lui,este pretutindeni prezent,este divers informat) pana la rezolvare :Olompia e parasita de Stanica,Aurica nu-si poate face o situatie,Felix o pierde pe Otilia.In roman multe personaje doresc sa se casatoreasca:Aurica,fata batrana,are obsesia casatoriei;Titi se tulbura erotic si traieste o scurta experienta matrimoniala;Stanica se insoara cu Olimpia pentru zestrea niciodata primitaPascalopol doreste sa aiba o familie si se casatoreste cu Otilia;Felix,rateaza prima iubiresi se va casatori,dupa ce isi va face o cariera.Banul strica relatia dintre soti:Stanica se insoara pentru a-si face o situatie materiala,dar nu-si asuma rolul de sot sau de tata.In clanul Tulea,rolurile sunt inversate:Aglae conduce autoritar,Simion brodeaza,iar mai tarziu este abandonat in ospiciu.

2.Planul formarii tanarului Felix,urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau,in special iubirea pentru Otilia.Este gelos pe Pascalopol,dar nu ia nici-o decizie,pentru ca este mai important sa-si faca o cariera.Otilia il iubeste pe Felix,dar dupa moartea lui mos Costache ii lasa libertatea de a-si implini visul si se casatoreste cu Pascalopol,barbat matur,care ii poate oferi protectie si intelegere.La sfarsitul romanului aflam ca Pascalopol ii reda libertatea Otiliei de a-si trai tineretea,iar ea devine sotia unui conte strain cazand in banalitate,mediocritate.Otilia ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin,iar pentru Pascalopol o enigma.Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite.O familie este a lui Costache Giurgiuveanu,Otilia Marculescu,adolescenta orfana,fiica celei de-a doua sotii decedate.Aici patrunde Felix Sima orfan si el,fiul surorii batranului,care vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la tutorele sau legal,mos Costache.Leonida Pascalopol este prietenul batranului care vine in casa Giurgiuveanu pentru  afectiunea ce o are pentru Otilia pe care o cunoaste de cand era mica.A doua familie asteapta si ea mostenirea averii lui Giurgiuveanu,este familia surorii acestuia,Aglae.Sunt doua conflicte legate de mostenirea averii:primul este legat de averea lui mos Costache(ostilitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia);al doilea destrama familia Tulea(interesul lui Stanica pentru averea batranului).Conflictul erotic(care tine de dragoste)priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.Enigma Otiliei este un roman realist(balzacian) pentru ca:prezinta critic unele aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul secolului 20,autorul povesteste(nareaza) la persoana a3-a,prezinta motivul paternitatii si al mostenirii,rolul vesmintelor si al decorului folosite in caracterizare,observa personajele in detaliu care par af adevarate.Dar autorul depaseste modelul realismului clasic prin spiritul critic prin elemente ale modernitatii(ambiguitatea[neclar,cu mai multe intelesuri] personajelor,interesul pentru procesele psihice deviante.