Divortul si impactul asupra copiilor

Viata bunicilor nostri a fost marcata de ce-l de-al doilea razboi mondial,ei ne-au crescut cand parintii nostrii erau la munca.

De la ei am mostenit “imaginea divizarii lumii intr-un bloc occidental,asa zis liber si unul oriental ,cu reputarie totalitara.” (Psihologia adolescentului,Michel Vincent pag 206)

Parintii nostrii au trait sub amenitarea razboiului rece ,iar amenitarile care apasa astazi asupra noastra si urmasilor nostrii sunt legate de incalzirea planetei,terorism care” alimenteaza cu reprezentarii angoasele constiente si inconstiente”.

Incepand cu secolul 20 este uimitoare evolutia conditiei femeii ,”evolutia moravurilor” care de fapt a dus la cresterea numarului de familii monoparentale.

Sunt foarte multe mame care isi cresc singure copii,si tati dar mai putin.

Bunica mi-a povestit, chiar de cand eram mica, ca atunci cand mama ei a decis s-o creasca singura si-a spus “decat sa zic vai de noi mai bine zic vai de mine”si l-a parasit pe bunicu care  consuma prea mult alcool.

In vremuri mai de demult tatii erau “ucisi in lupta sau luati prizonieri ,astazi ei sunt declarati morti,sau mai simplu plecati.”(Psihologia adolescentilui,Michel Vincent pag 206)

Frecventa divorturilor,parinti despartiti ,aparitia epidemiei SIDA ,inceputul vietii sexuale sub auspiciile acestui pericol de moarte,”accesul la scolarizare sau la o slujba motivanta”nu este o regula generala,”absenta debuseelor conduce la marginalijare ,iar apoi la excludere”,iata o parte din problemele adolescentilor .

Toate aceste suferinte pune in evidenta existenta unui discomfort pe care multi adolescenti il simt,iar “evaluarea suferintei unui adolescent trebuie sa comporte o evaluare  a insertiei sale familiale  si sociale “pentru o orientare si psihoterapie adecvata.(Psihologia adolescentului,M.Vincent,pag207)

Este deosebit de complexa evaluarea suferintei unui adolescent, iar tratarea  suferintei “este delicat de definit”.

Sunt diferite resursele terapeutice disponibile printre care :tratamentele psihanalitice individuale  care ajuta in evaluarea si interpretarea “procesului psihanalitic”,medicamentele care ajuta la redresarea somnului si diminuarea angoaselor si exceselor dispozitionale ,”variantele psihoterapeutice”.

Oricare ar fi forma psihoterapiei aceasta   permite accesul la”conflictele patogene”,care la adolescenti pot fi expresia unor”conflicte traite din punct de vedere istoric in trecutul infantil” sau mai recente rezultate in “urma unor conjuncturi traumatice”.

Introducerea psihologiei inconstientului de la Freud incoace a facut posibila precizarea naturii acestor conflicte astfel:nevroza este definite printr-un conflict dintre Eu si Se,psihoza este o solutie la un “dezacord intre Eu si lumea exterioara”,psihonevrozele narcisice se nasc din conflictul intre Eu si Supraeu.

Numarul divorturilor este foarte mare in zilele noastre ,”sunt mai numeroase cuplurile care prezinta conflicte decat cuplurile fericite”,sunt multe casnicii in care  parteneri se detesta ,sunt indiferenti unul fata de celalalt sau  care “se mentin datorita unor interese pur mercantile sau obisnuintei”(Iolanda Mitrofan,Cuplul conjugal pag 22)

Climatul acestor casnicii devine tensionat ,sufocant,sursa de insatisfacii,iar “extraconjugalitatea  ofera iluzia schimbarii”.

In perioada divortului parintii sunt ocupati cu propriile probleme uitand ca sunt cele mai importante persoane pentru copii lor.

Altii parintii in aceasta perioada a divortului cauta alinare la propriul copil fiind coplesiti de problemele lor.

Multii copii cred ca ei sunt cauza conflictului intre mama si tata si chiar incearca sa-I impace.

In perioada divortului creste vulnerabilitatea  la bolile mentale si fizice la copii care pot  aparea datorita pierdeii unuia sau ambilor parintii in urma divortului

Multi parinti sunt ingrijorati de efectul divortului asupra copilului si se mobilizeaza pentru a ajuta copii sa se adapteze la conflictul parental.

Este dificil sa se discute cu copilul despre divort,se va vorbi simplu,si parintii nu vor tine secret divortul,nu vor astepta pana in ultimul moment sa le spuna despre divort,de asemenea ambii parintii vor comunica copilului vestea divortului,si tot ambi parintii asigura copilul ca il iubesc si-I vor fi parintii intodeauna,se admite faptul de ambii parintii ca divortul este un lucru trist ,nu se discuta despre problemele sau greselile celuilant  cu copilul.

In caz de divort copii se descurca cel mai bine cand stiu ca mama si tata vor continua sa ramana parintii lor si vor continua sa se implice in viata lor chiar daca casatoria parintilor ia sfarsit.

In abordarea situationala a familiei este important studiul comportamentului grupului familial ,al membrilor acestuia “raportat la factorii externi ,sociali,economici si de mediu fizic ,care constitue contextual situational al familiei”.(Iolanda Mitrofan Cuplul conjugal pag 32)

Familia poate avea succes in fata agentilor stresori cand stie sa-si “dezvolte resursele sale interne de integrare si adaptabilitate “si de asemenea familia “trebuie sa-si dezvolte comportamentele de aparare si mobilizare a functiilor si organizarilor sale interne” pentru a obtine sprijin social  .

In momentul in care copii  prezinta in comportamentul lor “elemente simtomatice usoare”putini parinti apeleaja la ajutor psihologic pentru copii lor ,cei mai multii se indreapta spre medical de familie care indruma spre cabinetul de psihoterapie.

Copii sunt adusi la cabinetul de psihoterapie de catre parintii atunci cand acestia au trecut prin intamplari traumatizante ca:abuz,accident,molestare,moartea cuiva drag,imbolnavirea unei personae apropiate.

Copii mici pot reactiona la divort prin retragere,comportament necooperant,agresivitate,copii mai marii pot sa devina foarte tristi si performantele scolare pot fi afectate,adolescentii pot avea probleme in “propria relatie si probleme de stima de sine”.

Obiectivele demersului terapeutic se desprind din interviul preliminar cu parintii si cu copilul si din evaluarea psihologica.

Tehnicile de psihoterapie  expresiva si gestalt-terapia folosite pe parcursul procesului terapeutic(pe care eu le-am studiat) pun in lumina  informatii referitoare la pacient si obiectivele se pot schimba ,modifica pe parcursul procesului terapeutic.

La inceput se desprind trei feluri de obiective:din perspective copilului,a parintelui si din perspective terapeutului.(Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane,volum coordonat de Iolanda Mitrofan,pag.203)

Obraznicia,agresivitatea,nesupunerea si irascibilitatea descriese de catre parintii ca” manifestari anormale “nu sunt altceva decat “expresia unei relatii necorespunzatoare  intre parintii si copil”.

Adusi de catre parintii “in urma unui sir de conflicte latente sau manifeste” copii sunt prezentati de multe ori ca fiind “vinovati in fata autoritatii”.

Copii se simt vinovati,inferiori sunt tematorii de ce anume o sa urmeze si de multe ori plang,sunt aroganti,se refugiaza in tacere,sau se supun orbeste .

Este necesar sa se creeze o admosfera placuta,empatica in care copii sa-si poata exprima punctual de vedere” sa-si exprime sentimentele,gandurile” fata de aceasta situatie printr-un dialog cald,prietenos,copilul sa se simta “acceptat si valorizat”in felul acesta se pot desprinde “obiectivele terapiei,asa cum apar ele din perspectiva copilului”.

Obiectivele din partea terapeutului decurg din interviul preliminar,diagnosticul psihologic,anamneza si din pozitia teoretica pe care se situeaza terapeutul.(Copiii-Blocaje si resurse in psihoterapie,Iolanda Mitrofan pag 204)

Divortul parintilor ii afecteaza in mod diferit pe copii in functie de varsta lor :copii mici de 6-8 ani nu pot face diferenta dintre propriile nevoi si nevoile parintilor pentru ca nu au aceasta capacitate si nu inteleg de ce parinti lor nu mai pot convietui.

Despartirea de un parinte produce frustrare,tristete,chiar daca parintele absent isi petrece o parte din timp cu copilul care este in custodia celuilant sot .

Acesti copii se simt abandonati,tematori,”considera ca nu mai sunt iubiti de parintele absent”,pot fi furiosi pe parintele plecat pentru ca au fost parasiti.

Nemultumiti ,nestiind cum sa se manifeste,au reactii nepotrivite fata de profesori,altii copii sau fata de parintele custode.(Consiliere psihopedagogica ,Ion Al.Dumitru pag261)

Cand intre parinti exista conflicte inclusiv in ceea ce priveste custodia situatia devine mai complicate pentru ca” genereaza tensiuni si conflicte intrapsihice la nivelul personalitati copilului”,aflati intr-o asemenea situatie “copii incep sa aiba probleme de adaptabilitate “care duc la obtinerea de note slabe la invatatura.

Simt discomfort cand sunt pusi in situatia de a alege sa fie alaturi de unul dintre parinti.

Copii aflati in situatia generata de divortul parintilor” au nevoie de sprijin afectiv ,care sa le confere incredere “.

Pentru a compensa lipsa parintelui plecat copii se ataseaza de o ruda,de un profesor.

La varsta de 9-12 ani copii pot intelege mai bine situatia create de divortul parintilor.

Separa trebuintele si nevoile lor de cele ale parintilor suportand mai bine consecintele divortului,totusi ei” traiesc sentimental neputintei de a influenta decizia si comportamentul parintilor”.

Se simt rusinati de faptul ca parinti nu mai sunt impreuna si stanjeniti totodata,”nemaifind la fel ca ceilanti copii”.

Sunt nemultumiti,maniosi,acuzatori pe parintele pe care il cred vinovat de producerea divortului ,isi demonstreaza loialitatea fata de celalalt parinte.

Copii aflati in aceasta situatie ,ca elevi au dificultati de concentrare ,sunt irascibili pot intra in conflict cu alti elevi,profesori.

Adolescentii au capacitatea de a intelege de ce parintii lor divorteaza ,chiar gasesc explicatii ale divortului.

Ei incearca sa depaseasca situatia  depunand eforturi pentru obtinerea unor rejultate scolare cat mai bune.

Alti adolescenti folosesc prilejul de” a scapa de sub tutela parintilor pentru a adopta calea calea delicventei ,a deviantei comportamentale”,pot ajunge la consum de droguri,alcool,prostitutie.

Pentru a depasi situatia generata de divortul parintilor adolescenti au nevoie de un suport extrafamilial pentru a putea sa faca fata cerintelor scolii si ale vietii,consilierea psihopedagogica fiind” benefica pentru evolutia peronalitatii”.

Bibliografie:

  1. Ion Al.Dumitru, Consiliere Psihopedagogica,Editura Polirom 2008,
  2. Iolanda Mitrofan coordonator,Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane,Editura Polirom 2003,
  3. Iolanda Mitrofan,Cuplul Conjugal,Editura Stiintifica si Enciclopedica 1998,
  4. Psihoterapia adolescentului,M.Vincent capitol din volumul Psihanaliza si psihoterapii ,Daniel Wildlocher,Alain Braconnier,Editura Trei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s