Lipidele (sau acizi grasi)

Astazi este ceva firesc sa vorbesti despre un colesterol”bun” si unul”rau”,asa cum este la fel de firesc sa vorbesti despre existenta”zaharurilor bune”(zaharuri lente),”zaharuri mai putin bune” (zaharurile rapide),sau “lipide bune” si “lipide mai putin bune”.Lipidele ar trebui sa reprezinte cam 30-45% din hrana noastra.E dificila limitarea consumului de lipide,deoarece numeroase produse alimentare industriale sunt imbogatite in lipide in urma caracterului onctuos dat alimentelor.Cel mai simplu mod de a controla contributia de lipide a produselor industriale (biscuiti,semipreparate,etc.) este limitarea consumului preferandu-se produsele preparate in casa care evident necesita timp si sunt chiar mai scumpe.Lipidele (sau acizii grasi) au o actiune diferita la nivelul corpului omenesc in functie de natura sa:saturat,mononesaturat sau polinesaturat.Majoritatea produselor naturale sunt structurate pe baza atomului de carbon,care are particularitatea ca poate “agata” patru alti atomi (deci si un atom dintr-o alta molecula de carbon).Cand cei patru atomi de carbon se leaga de alti atomi,se spune ca legatura este saturata.Vorbim atunci despre acizi grasi saturati.Cand unul dintre atomii de carbon este”liber”,adica nu este legat de un alt atom,se spune ca legatura este nesaturata,atunci in molecula exista o legatura dubla.Vorbim atunci de acizi grasi mononesaturati sau alt fel numiti:acizi grasi nesaturati.Se spune ca exista doua legaturi nesaturate cand sunt”liberi” doi atomi de carbon.Atunci vorbim de acizi grasi polinesaturati.In folosirea lipidelor intervin numeroase diferente genetice intre indivizi.Unele persoane transforma carbihidrati in grasimi,altele nu.Pentru determinarea proportiei de lipide din sange,medicul solicita o lipidograma,care ii permite sa situeze pacientul in una dintre grupele”de risc”.Aceasta clasificare ii ofera medicului indicatii cu privire la regimul pe care l-ar putea prescrie bolnavului,in vederea evitarii riscurilor legate de acumularea unor corpi grasi.In familia lipidelor se disting lipide simple si lipide complexe.In grupa lipidelor simple deosebim steroli,trigliceride si acizii grasi.La fel ca in cazul carbohidratilor exista lipide de origine animala(printre care colesterolul) si lipide de orogine vegetala(fitosteroli).Colesterolul-este in special de origine endogena (principalul producator este ficatul),este un corp gras responsabil de placile de ateroame depuse pe peretii vaselor sanguine(determinand infarct,hipertensiune,angine pectorale).Cum se transforma colesterolul in placi de ateroame ? Este un proces simplu:micile picaturi de colesterol care circula in sange sunt absorbite de globulele albe macrofage,care se transforma in celule spumoase ce se depun pe pereti vaselor sangvine,formand placile de ateroame,in felul acesta diametrul interior al vaselor se micsoreaza.La un individ sanatos,un aport exogen moderat de colesterol diminueaza producerea sa si totul reintra in normal.Cand aportul exogen de colesterol e prea mare sau cand individul sufera de una dintre bolile raspunzatoare de producerea exagerata a colesterolului lucrurile nu mai stau bine.Exista si asa zisul”colesterol”de origine vegetala-fitosterolul care are doua calitati interesante:este putin absorbit de tubul digestiv si micsoreaza absorbtia colesterolului de origine animala.El se gaseste in uleiuri vegetale,in cereale si legume uscate.Ca sa prajim alimentele uleiul este incalzit la temperaturi foarte mari.Sunt foarte gustoase alimentele prajite,dar au si un foarte mare continut caloric.Multe alimente cu calitatii extraordinare se transforma dupa prajire in adevarate produse toxice.Intr-o friteuza,uleiul ajunge usor la 250 grade celsius.Ori se stie ca la temperaturi mai mari de 200 grade celsius toate uleiurile produc elemente toxice cancerigene(printre care benzopirenul).Eu nu am stiut multa vreme,si nici nu existau informatii si nici acum nu prea exista referitor la uleiuri in functie de destinatia lor:

-uleiuri de asezonare:soia,porumb, rapita,floarea-soarelui(aceste uleiuri contin numerosi acizi grasi polinesaturati);

-uleiuri pentru prajeli la temperaturi ridicate:uleiul de nuca de cocos(intre 190-210 grade celsius);

-uleiuri pentru prajeli clasice:masline,arahide(pana la 190 grade celsius).

Cartofii praziti-o farfurie de cartofi praziti proaspat scosi din tigaie langa mamaliguta calda si cu usturoi sau branza langa ei,ce buni erau,acum sunt doar amintire.Uleiul pentru prajit are o cantitate foarte mare de calorii:9 Cal la 1 g.Trebuie evitat ca el sa imbibe alimentele,pentru aceasta este bine sa se reduca la minimul durata prajirii.Cartofii ar fi bine sa nu-i taiem prea mici,pentru a nu oferi o suprafata mare de contact.Introducand in friteuza cartofi de dimensiuni mai mari fierti anterior se obtin cartofi prajiti cu un continut mai mic de calorii.Dupa prajire pot fi scursi si lasati cateva minute pe o hartie absorbanta.

Proteinele (sau protidele)

Corpul uman nu are rezerve de proteine asa cum are de glucide si lipide.Celulele organelor se uzeaza si sunt inlocuite in mod constant,de aceea alimentatia trebuie sa furnizeze in fiecare zi cantitatea necesara de proteine (aflate intr-o permanenta reinoire) pentru intretinerea diferitelor sisteme si organe. Multi oameni cred ca proteinele se gasesc doar in carne si peste (alimentele cele mai scumpe) si raman mirati cand afla ca fasolea (de exemplu) este foarte bogata in proteine.Proteinele sunt formate dintr-o inlantuire de aminoacizi care uneori include si o molecula straina (glucide,lipide,ioni,etc.).Unii aminoacizi pot fi sintetizati de organism,insa altii,numiti esentiali,nu pot fi sintetizati,trebuie obtinuti neaparat din alimentatie.Aminoacizi esentiali sunt in numar de 8,iar aminoacizi care intra in compozitia proteinelor sunt in numar total de 20.Aminoacizii esentiali sunt:histidina,arginina,izoleucina,leucina,lizina,metionina,

treonina,fenilalanina,triptofan,valina.Acesti aminoacizi se gasesc in combinatii de proteine vegetale si in alimente de origine animala.Proteinele de origine animala contin toti aminoacizii,deci au o valoare nutritiva mai mare decat proteinele de origine vegetala,cu atat mai mult cu cat sunt si mai bine digerate.O alimentatie vegetala(pentru a acoperi tot necesarul de proteine) trebuie sa fie suficient de variata,pe cand un singur tip de carne(sau peste) furnizeaza toate proteinele necesare.Nevoile reale de proteine sunt in functie de varsta,sex si de activitatea desfasurata.Pentru sportivii de performanta valorile sunt intre 0,8 si 1,8g/kg/zi.In organismul nostru toate enzimele,toti hormoni,anticorpii,etc,sunt proteine.Muschi sunt constituiti,in parte,din proteine.Ele sunt indispensabile pentru majoritatea functiilor biologice.In organism nu exista rezerve de aminoacizii si in caz de carenta,organimul mobilizeaza aminoacizii din proteinele muschilor pentru asigurarea functiilor vitale,ceea ce duce la topirea masei musculare.Cea mai bogata leguminoasa in proteine de calitate este soia.Pentru a avea un regim alimentar echilibrat in proteine,vegetarianul sau persoana care mananca putina carne sau peste trebuie sa asocieze mai multe vegetale complementare,pentru ca numai proteinele animale contin toti aminoacizi necesari organismului uman.Surse animale de proteine:carne,peste,oua (proteine”ideale”),lapte si produse lactate.Surse vegetale de proteine:fasole,bob,porumb,grau,orez,nuci,migdale,arahide,cartofi,etc.

Despre indicele glicemic-generalităţi

Nu este posibil o initiere in nutritie fara a intelege in ce consta indicele glicemic.Il vom folosi pentru controlul greutatii,pentru adoptarea unui comportament alimentar corect in caz ca suferim spre exemplu de diabet,sau pentru a invata cum sa ne facem viaţa mai placuta in cazul crizelor de hipoglicemie,ritm cardiac accelerat la anumite ore din zi,senzatie de foame suparătoare,etc.Glicemia indica procentul de zahar din sange-acest nivel in general stabil este reglat de mai multi hormoni,dintre care cel mai important este insulina.Cand nivelul de zahar din sange este prea mare,pancreasul secreta insulina,care il readuce la valoarea normala.Iar,atunci cand nivelul de zahar din sange e prea scazut,alti hormoni(printre care cortizolul si glucagonul) se ocupa de restabilirea valorii normale,insa mecanismul de actiune este lent,iar creierul,caruia nu-i place sa fie lipsit de zahar(singurul lui aliment),se manifesta prin ameteli,pierderea cunostintei,etc.Este ceea ce se cheamă criză de hipoglicemie,care,la majoritatea oamenilor,se manifestă la oră fixa (În functie de metabolism şi de regim alimentar) şi care este uşor de evitat daca se respectă căteva reguli dietetice simple.Pe noi ne interesează comportamentul diverselor alimente care conţin zaharuri.Zaharul din unele alimente trece direct în sânge,provocând o creştere rapidă a glicemiei.Organismul secreta,ca reacţie,insulină,ceea ce face ca proporţia de zahar din sânge să scada în scurt timp.Această reacţie insulinică are doua efecte:scaderea glicemiei este insoţită de o nevoie fiziologică de a o restabili (individului i se face foame,mănâmcă iarăsi ceva care determină creşterea rapidă a glicemiei şi cercul vicios se închide).Pe de altă parte insulina transformă zahărul în grăsimi (individul se îngrasă).Prin urmare,zaharurile numite rapide nu sunt indicate în alimentaţie,cu excepţia situaţiilor în care este nevoie urgenta de energie (cazul sportivilor) sau pentru înlăturarea unei crize de hipoglicemie.Este de preferat ca zaharurile rapide să nu fie consumate pe stomacul gol sau la începutul mesei,ci împreună cu alte alimente sau la sfărsitul mesei (acesta este şi motivul pentru care deserturile se servesc la sfârşitul mesei,şi nu la început).Zaharurile lente,se numesc aşa din cauza complexităţii lor moleculare,ele nu pot trece direct în sânge.Alimentele care conţin zaharuri lente nu provoacă niciodată vârfui inulinice şi oferă energie în mod treptat şi ne protezează de eventualele crize de hipoglicemie.Concluzia este că printre alimentele noastre preferate trebuie să se enumere cele care conţin zaharuri lente.Fiecare aliment are propriul său comportament glicemic,atinge mai repede sau mai încet un anumit vârf,apoi scade mai mult sau mai puţin lent.Dacă am pune datele pe un grafic,am obţine un triunghi.Se numeşte indicele glicemic amplitudinea creşterii glicemiei sau suprafaţa triunghiului format de durata variaţiei glicemiei.Studiind indicele glicemic ne vom modifica abordarea dietetică a alimentelor.A fost o vreme când se considera că zaharurile rapide sunt zaharuri simple cu molecule mici (glucoză,fructoză),în timp ce zaharurile lente ar fi zaharuri complexe cu moleculă mare (amidoane).Astazi se ştie că lucrurile nu stau tocmai aşa,şi că este posibil ca micile molecule de tipul fructozei (zahăr din fructe) să nu crească glicemia la valori prea mari,în vreme ce unele molecule mari (amidonul din pâinea albă) o pot mări în mod considerabil.Orice transformare mecanică sau chimică la care este supus un aliment pentru a fi uşurată digerarea lui îi sporeşte indicele glicemic.De exemplu indicele glicemic al unei portocale stoarse este mai mare decât al unei portocale întregi,iar indicele glicemic al pâinii integrale este mai mic decât cel al pâinii albe.Din cauză că prepararea alimentelor sporeşte indicele lor glicemic se recomandă diabeticilor evitarea fierberii excesive,de preferat consumarea legumelor al dente (în bucătăria italiană se foloseşte această expresie pentru a descrie fierberea spre exemplu a pastelor).De asemenea,asocierile de alimente pot reduce considerabil indicele glicemic,sau consumarea lor in diverse momente le mesei.De exemplu folosirea mărului la prepararea diverselor prăjituri.Datorită unuia dintre componentele sale (pectina) mărul asigură o acţiune de întârziere a pătrunderii zahărului în sânge,reducând,astfel,vârfurile glicemic şi insulinic.O glucidă bună înseamnă una care pătrunde treptat în sânge,ceea ce oferă numeroase avantaje:evită vârfurile insulinice,eliberarea progresivă de energie fără prea multă oboseală,potolirea senzaţiei de foame datorită unei glicemii constante.Cu cât indicele glicemic este mai scăzut,cu atăt glicemia va avea un nivel mai puţin ridicat.

Zaharuri cu acţiune lentă:ciuperci,legume verzi,orez integral,soia,pâine integrală,fasole uscată,produse lactate,fructe proaspete,etc.

Zaharuri cu acţiune rapidă:dulciuri,miere,pâine albă,produse de patiserie,piure de cartfi,glucoză,cereale îndulcite,băuturi dulci acidulate,batoane de cioclată,etc.

Indulcitorii

Vreau sa va vorbesc despre indulcitorii acum.Ei sunt folositi pe scara larga in industria alimentara pentru puterea lor crescuta de indulcire.Unii indulcitori sunt carbohidrati.Se gasesc in stare naturala in fructe si in legume,principa;ul lor avantaj este ca nu ataca smaltul dintilor.Indulcitorii sunt folositi pentru a inlocui zaharul cu un produs de putere calorica inferioara.Folosirea indulcitorilor permite mentinerea gustului dulce al alimentelor evitand ingrasarea.Gustul indulcitorilor este putin diferit de gustul zaharului.Exista in momentul de fata doua mari categorii de indulcitori:intensi(zaharina si aspartan) si polioli(sorbitol si manitol).Indulcitorii intensii,dupa cum spune si numele lor,au o mare putere de indulcire(de trei sute de ori mai mare decat zaharul alimentar),astfel incat este necesar o cantitate foarte mica pentru a obtine senzatia de dulce,desi puterea lor calorica este infima.Principalele doua produse aflate pe piata sunt zaharina si aspartanul.Astazi se foloseste mai mult aspartanul,zaharina are un gust mai neplacut.Acesta doua produse nu sunt periculoase pentru sanatate.Aspartanul in comparatie cu zaharina este foarte sensibil la caldura si in conditii de aciditate,din cauza aceasta nu este folosit la mancarurile preparate termic(cu exceptia celor preparate rapid la foc mic) Alimentele acide bogate in aspartan(iaurturi,sucuri acidulate) nu pot fi pastrate mult timp.Aspartanul se foloseste in principal la bauturi,deserturi reci,dulciuri.Sorbitolul si manitolul sunt polioli sau zaharuri-alcool,au un mare avantaj:nu ataca dintii(prin urmare nu produc carii)si nu provoaca raspuns insulinic.Se folosesc foarte mult pentru a da gust dulce gumelor de mestecat si bomboanelor.Se foloseste de asemenea ca zahar de substitutie pentru diabetici.Poliolii sunt greu absorbiti de intestine si pot crea adevarate probleme digestive(crampe,balonare,diaree) de aceea sunt contraindicatii copiilor sub trei ani si femeilor insarcinate sau care alapteaza.Gumele de nicotina contin polioli putand cauza diverse tulburari digestive.

Clasificarea Glucidelor

Glucidele
1 g glucide=4 Cal
Glucidele(carbohidrati sau zaharuri) constitue alimentatia noastra de baza,deoarece ar trebui sa reprezinte mai bine de 50% din aportul alimentar zilnic.Carbohidratii constitue o vasta categorie de produse care se ofera utilizatorului in alimente sub forme diferite:de la batoane de ciocolata la ciuperci,spaghete,paine.Toate aceste glucide nu au aceleasi proprietati energetice si gustative.Nu toti hidratii de carbon sunt dulci.Este important ca utilizatorul sa invete sa le aleaga in functie de nevoile sale energetice.Sunt preocupata de ce anume trebuie sa-si aleaga sportivul inaintea cursei  ce carbohidrati poate folosi.Dar si de bolnavul de diabet ce va include in dieta sa.Astazi in magazine se gaseste o gama larga de produse care consumate in exces duc la obezitate.As enumera bauturi carbogazoase,dulciuri,produse de patiserie.Trebuie sa invatam sa folosim glucidele in mod corect,sa invatam sa le cunoastem pentru a le manca la momentul potrivit.
Clasificare glucidelor
Zaharurile(glucide simple)-aceste glucide au in componenta o singura molecula(monozaharida)sau doua molecule(dizaharide).
Monozaharide:
-glucoza sau dextroza(prezenta in miere sau fructe);
-fructoza(prezenta in fructe,legume si miere);
-galactoza(inexistenta in stare naturala).
Dizaharide:
-sucroza sau zaharoza(prezenta in trestia-de-zahar,sfecla-de-zahar,fructe,legume,sucul de artar)-cele doua monozaharide care alcatuiesc sucroza sunt glucoza si fructoza;
-lactoza(prezenta in lapte)-cele doua monozaharide care alcatuiesc lactoza sunt glucoza si galactoza;
-maltoza(prezenta in germenii de grau)-este formata prin combinarea a doua molecule de glucoza.
Polizaharidele(glucide complexe)
Aceste glucide sunt compuse din numeroase molecule.Unele pot fi asimilate de organismul uman doar daca sunt preparate termic(cu alte cuvinte,daca moleculele mari dunt scindate ),cum este cazul cartofilor.Altele nu sant deloc asimilabile,servind,la reglarea tranzitului intestinal(fibrele):
-amidon(prezent in cereale,leguminoase,fructe si tuberculi);
-glicogen(asociere de mai multe molecule de glucoza)este modul in care ficatul stocheaza glucidele;
-fibre(leguminoase,tarate,legume uscate)

Numele generic al tuturor glucidelor este acela de carbohidrati.

Glucidele Neasimilabile

Numele generic al tuturor glucidelor este acela de carbohidrati.Dintre glucide,deosebim glucidele asimilabile,glucidele neasimilabile si indulcitorii.Glucidele neasimilabile-este vorba despre fibre,al caror rol in tranzitul intestinal si in alimentatie nu este lipsit de importanta.Fibrele ajuta tranzitul intestinal,actionand impotriva constipatiei.Prezenta fibrelor da o senzatie de satietate prin reducerea vitezei de golire a stomacului,ceea ce este important pentru un regim de slabire si pentru evitarea tentatiei de a manca in permanenta,cu care ne confruntam multi dintr noi.Fibrele reduc absorbtia de lipide si glucide pentru ca limiteaza contactul alimentelor cu peretii digestivi,in felul acesta putem manca mai mult fara a beneficia de caloriile ingerate.Cu exceptia ligninei toate fibrele sunt carbohidrati.Fibrele strabat tubul digestiv pana in colon fara a fi modificate sau descompuse de enzimele sau sucurile digestive.Totusi unele fibre vor fi totusi atacate la nivelul colonului de bacterii specifice.Sunt mai multe categorii de fibre:celuloza,pectina,guma,mucilagiul,alginatul.Fibrele apartin regnului vegetal.Ele nu sunt digerate si nu au niciun rol energetic.Fibrele se gasesc in cereale(paine integrala,paine cu cereale,orez integral,fulgi de ovaz),in leguminoase(naut,linte,fasole),in unele fructe(in principal migdale,mere),in cateva legume(in principal morcovi).

Atunci cand organismul nostru nu primeste hrana,el foloseste mai intai glucidele din rezerve(foarte putine),apoi lipidele(aflate in cantitati ce difera de la un individ la altul).In acest timp,insa inima,muschi,etc. continua sa piarda celule,care trebuiesc inlocuite.Pentru ca organismul nu primeste din exterior nici un aport alimentar,organele incep sa fie periclitate.In acest timp creierul are nevoie de glucoza pentru a functiona-este singura lui hrana pe care o poate folosi.Ce va face organismul ?De unde va face rost de glucoza ? Renunta la pretiosi aminoacizii pe care ficatul ii transforma in glucoza.Dupa cum se vede,pierderea de greutate provocata prin post negru afecteaza in scurt timp organele.Prin aceasta metoda (post negru) pierderea in greutate este impresionanta,dar periculoasa.In plus,la reluarea alimentatiei,greutatea revine in mod invariabil,cu mai putina masa musculara insa,si cu mai multe grasimi.De aceea,la aplicarea unui regim de slabire trebuie sa ne gandim,sa ne gandim si iar sa ne gandim.Nu-i usor.Sa ne informam,sa ne documentam pentru ca nu-i lucru cu care se glumeste sau se joaca.Cand vom aplica un regim echilibrat prin care organismul primeste aminoacizii de care are nevoie (si pe care,in unele cazuri,nu-i poate sintetiza),precum si carbohidrati(glucide),va folosi rezervele de lipide pentru a compensa lipsa de calorii.Un bun regim de slabire este acela care determina pierderea de lipide (grasimi),si nu a masei musculare.Creierul,globulele rosii si glandele suprarenale folosesc in conditii normale pentru a se alimenta doar glucoza.In caz de necesitate,ficatul  va transforma,doar pentru folosul lor,lipide sau protide(proteine) in glucoza.Exista multe regimuri de slabire.Fiecare dintre aceste regimuri se bazeaza pe un concept dietetic,spre exemplu eliminarea totala a glucidelor,regim disociat,diete proteice,etc.Unele dintre aceste regimuri permit efectiv o pierdere destul de rapida in greutate,uneori chiar fara probleme pentru sanatate,altele dimpotriva sunt chiar periculoase.Dr.Jacques Fricker a scris o lucrare:Le guide du bien maigrir(Paris,1993) in care face o descriere interesanta a acestor regimuri,subliniind avantajele si dejavantajele fiecaruia dintre ele.El a spus ca”autopsiile au demonstrat ca inima persoanelor decedate in cursul unor diete proteice avea celeasi caracteristici ca si a unor persoane moarte de inanitie”(pag.39)

Tipologia familiei monoparentale

Familiile monoparentale-conform cu datele recensamantului din 2002- reprezinta 11,72% din totalul familiilor din Romania,iar ponderea cea mai mare o reprezinta mamele singure 84,9%.Realitatea arata ca este un numar foarte mare de femei aflate in situatie de monoparentalitate ,iar analiza mea  va avea  o nuantata dimensiune de gen.In general  familia monoparentala este subiect de discutie din perspectiva asistentei sociale,cu extindere din perspectiva sociologiei,psihologiei si din perspective politica.Daca luam drept criteriu numarul de persoane care compun familia,aceasta poate fi o familie monoparentala compusa din doi membri (parintele si copilul),trei membrii(parintele si doi copii) s.a.m.d.Familie monoparentala de un tip aparte este rezultata dintr-un adult care adopta unul sau mai multi copii.Cand parintii unui copil nu au o relatie legalizata apare familia monoparentala compusa din parintele necasatorit si copil.Familiile monoparentale se pot clasifica dupa “calitatea si permanenta”interactiunilor dupa cum urmeaza : familii monoparentale in care unul dintre parinti este absent fizic din cauza ca este plecat pe o perioada lunga de timp,spitalizat,detinut,etc;familii monoparentale in care unul dintre parinti este decedat;familii monoparentale in care parintii evita relatiile dintre ei, legaturile find  pastrate numai cu copiii (este cazul cuplurilor divortate sau despartite,dar care au grija de copii comuni);exista tipul de familie monoparentala in care  unul dintre parinti ,desi prezent in cadrul familiei,nu interactioneaza decat intr-o mica masura sub aspect psihologic cu ceilanti membri;familii monoparentale propriu-zise rezultate in urma divortului.Dificultatile pe care le are de infruntat familia monoparentale sunt in functie de raportul relational dintre adulti,in acest raport unul dintre ei s-a separet de familie,a abandonat,a divortat,nu a dorit legalizarea relatiei ,a decedat.O situatie favorabila ar putea fi aceea in care sotul tutore pastreaza relatii de rudenie cu familia de origine,cu familia sotului decedat.Mai putin favorabila este aceea in care parintele singur este izolat prin separare de restul familiei,prin divort de sot sau sotie.Familia monoparentala ,formata din mama si copil si tata si copil, are o structura care se abate de la caracteristicile obisnuite-mama ,tata,copil.In familia monoparentala pot fi cel putin doua generatii-parinte ,copii-,dar poate avea mai multe generatii,incluzand si bunicii.Structura familiei are doua sensuri:una numerica (setul de statusuri si roluri aferente si structura pe generatii)si o componenta ce tine de impartirea rolurilor in interiorul familiei si profesarea autoritatii.Legat de modul de distribuiere a rolurilor si de modul in care se exercita autoritatea ,familia monoparentala are ca autoritate incontestabila adultul tutore sau  poate avea o forma democratica in care adultul este prietenul copilului care are o anumita autonomie decizionala(cum este cazul copiilor mai mari).In familia monoparentala sunt cel putin doua generatii:parinte si copii.Parintii singuri se confrunta cu multe probleme care sunt rezultate din rolurile profesionale si parentale.Mamele singure au dificultati financiare,iar barbati care sunt parinti singuri au dificultati cu munca domestica.Familiile monoparentale au probleme in gasirea solutiilor functionale si de echilibru psihoafectiv.Parintii care au studii superioare si cu venit mai mare fac mai bine fata solicitarilor.Parintii singuri au tendinta de a acorda mai multa independenta copiilor lor.Copii mamelor singure se maturizeaza mai de timpuriu pentru ca sunt investiti la virste mici cu treburi domestice,dar si ei doresc sa-si ajute mama pentru ca o vad obosita cand vine de la munca ,suparata chiar,si doresc sa- I preia din poverile domestice devenind un copil-prieten.Comparativ mamele din familii complete cu mamele singure,cele din urma  au de infruntat mai multe probleme printre care si cele de autoritate fata de copii lor,devenind mai ferme in deciziile lor.Copilul mamei singure are si rol de suport emotional,pentru ca ele sunt frecvent nemultumite de viata,suprasolicitate,stresate de griji.Un avantaj pe care mamele singure il au in comparatie cu mamele din familii complete este acela ca au “disponibilitati mai mari pentru rerlatii parteneriale cu copii”.(Cristina Stefan,Familia monoparentala,o abordare politica,Editura Polirom,2006,pag.48).Barbatii  parinti singuri fac apel la ajutor din afara pentru rezolvarea problemelor casei,implicand mai putin copii.Coparativ cu tatii din familii complete cei singuri sunt perceputi de copii lor mai afectosi,grijulii,sensibile,mai empatici.Daca tatal a fost impreuna cu copilul sau permanent si foarte de timpuriu rolul parental este mai pronuntat.Tatii singuri se declara multumiti de viata lor ,ei pun accentul pe familie pe care o considera prioritara in comparatie cu viata profesionala.(pag.48)Mamale singure tind sa nu apeleze la fel de mult la alte personae pentru ajutor ajungand de aceea la suprasolicitare si tensiuni interioare care se pot transforma in simtome si la ele si la copii.In aceste familii este foarte evidenta:-schimbarea regulilor-incercand sa suplineasca lipsa tatalui,mamele singure au uneori tendinta de a fi mai autoritare in aplicarea regulilor,tatii sunt mai restrictivi doar in unele reguli(exemplu:venirea acasa seara a fetelor)

-schimbarea granitelor dintre membri si subsisteme-granitele dintre parinte si copilul unic sau copilul cel mare au tendinta sa se estompeze,transformand relatia lor fie in una de prietenie exagerata fie in una de parteneriat.

Blibliografie:

1.Cristina Stefan,Familia monoparentala,o abordare politica,Editura Polirom,2006.

Boala psihica

Spiritul de preferinta materialist al secolului 19 si-a lasat urmele si in formarea teoretica medicala si in special in cea psihiatrica.In aceasta epoca se credea in ideea ca”Bolile psihice sunt boli ale creierului”.Experientele psihopatologiei franceze (Janet si scoala din Nancy) si germane(Forel si Freud) au indepartat ideea bazei organice a nevrozelor.Astazi nimeni nu se indoieste de baza psihogena a nevrozei.Cauza si conditia esentiala aparitiei unei nevroze”are o natura sufleteasca”spre exemplu o zdruncinare sufleteasca,o neintelegere coplesitoare,un mod de adaptare sufleteasca gresit,etc.Sunt multe categorii de boli psihice-ca tulburari senile si paralizie progresiva-simtome ale unei deteriorari organice ale creierului,si alte tulburarii psihice-ca cele epileptice si schizofrenice-legate de tulburarii ale creierului.La nevroze nu se intalneste aceasta complicatie cu tulburarii organice-pot fi cazuri de exceptie,de exemplu nevroze determinate si simulate de asa numita diaschisis(fenomene de suspendare,von Monakow).Schizofreniile sunt boli psihice-ele furnizand populatia principala din clinicile noastre.Schizofreniile au cauzalitate si finalitate psihica.La omul sanatos”Eul este subiectul trairii,la schizofrenici Eul este unul dintre subiectii traitori,adica,cu alte cuvinte:subiectul normal se destrama intr-o multime de subiectii,intr-o multime de complexe autonome,asa cum suna expresia tehnica”(C.G.Jung,Psihogeneza bolilor spiritului,pag.250,Editura trei,2005,Colectie coordonata de Vasile Dem.Zamfiresc).Paranoia este cel mai simplu caz de schizofrenie,este o dedublare simpla,este clasicul delir de urmarire al acelui”persecuteur persecute”.In cazurile mai usoare este mentinuta o punte ingusta intre cele doua”Euri”.Bolnavul ni se infatiseaza ca un om aparent normal,cu el se poate conversa normal,el are probabil un serviciu onorabil,fara a plana asupra lui umbra vreunei indoieli:vorbim normal cu el si undeva apare cuvantul”francmason”.Pe loc,chipul voios din fata noastra se schimba brusc si din ochii lui ne lovesc raze ascutite de neincredere adanca si indarjire lipsita de mila,inumana.Individul devine brusc un animal incoltit,periculos,inconjurat de dusmani invizibili,in acest moment celalalt Eu a aparut la suprafata.De ce are o asemenea reactie ?Ce se intampla ? Candva gandul ca este o victima urmarita a dobandit controlul,autonomia,in felul acesta s-a format un alt doilea subiect,care schimba temporal complet Eul sanatos.Caracteristic este ca nici unul dintre cei doi subiecti nu-l experimenteaza complet pe celalalt,desi cele doua personalitati nu sunt separate de inconstienta,ca la asociatia isterica a personalitatii.Cele doua personalitati se cunosc intre ele cat se poate de intim,dar nu au argumente valabile una contra celeilante.Eul sanatos nu prezinta nici un contraafect pentru ca cel putin jumatate din forta sa afectiva a intrat in contrasubiect.El este paralizat.Este inceputul “lipsei afective”schizofrenice,care se poate observa cel mai bine la dementa paranoida.Este fara sens din punct de vedere psihologic faptul ca ideea de urmarire il ia in posesie si suprima o parte a personalitatii.Acest fapt este produsul unei deteriorari organice a creierului instalata candva ? Ideea deliranta ar fi in acest caz “nepsihologica”,adica iar lipsi cauzalitatea si finalitatea psihologica si nu ar fi psihogena.Daca s-ar stabili ca ideea patologica apare intr-un moment psihologic bine determinat atunci putem vorbi de psihogeneza.Elementul psihologic trebuie sa clarifice de ce a avut loc un eveniment atat de profund si de periculos.Pot fi vindecate psihoterapeutic unele cazuri mai usoare,psihogeneza schizofreniei explica si de ce anumite cazuri mai usoare pot fi vindecate psihoterapeutic.Nu trebuie sa fim prea optimisti insa.Natura bolii,destramarea personalitatii,impiedica agentul esential al terapiei,si anume influentarea psihica.

Bibliografie:

1.C.G.Jung,Psihogeneza bolilor spiritului,pag.250,Editura trei,2005,Colectie coordonata de Vasile Dem.Zamfiresc).