Afectele au un rol imens in relatia dintre parteneri

Afectele(totalitatea stărilor psihice de natură senzorială, emoțională și sentimentală) au un rol imens in relatia mama-copil,in relatia dintre parteneri.Dereglarea afectului este legata de stresurile si conflictele din relatiile maritale.Relatia timpurie mama-copil este reactivata in relatia partener-partener.Mecanismele de reglare sau dereglare a afectului se formeaza in functie de strategiile pe care un individ le dezvolta carespunzator situatiilori stresante cu mama sa.”Mama trebuie sa stie cum sa accepte si sa regleze sentimentele dificile pe care copilul nu le poate perlabora(travaliu psihic prin care subiectul integreaza o anumita interpretare,interpretare care se refera in special la o rezistenta.Acest travaliu nu presupune doar o aceptare pur intelectuala a interpretarii,ci trairea si rezonanta afectiva a acesteia.In urma perlaborari,rezistenta este depasita.) singur”(American journal of psychotherapy,nr.1,2009,pag.16).Partenerii care sufera de afecte iesite din regim normal sunt deosebit de vulnerabili.Exemplu de afecte dereglate,iesite dintr-un regim normal,sunt furia,mania,teroarea.Acestea sunt aruncate de la un partener la altul.Aceste afecte pot fi aduse in discutie si prezentate intr-o forma acceptabila partenerilor dintr-un cuplu.Altfel aceste afecte vor continua sa ramana dereglate si sa poata avea un impact coplesitor asupra relatiei.Starile sfective raspandite in familiile de origine ofera material psihobiologic foarte important.”Daca mama reactioneaza empatic la identificarea proiectiv-introiectiva a copilului,copilul se simte in siguranta cu ea si isi construeste o imagine pozitiva despre el insusi.Cu toate acestea,daca mama nu reuseste sa-i ofere copilului o reactie empatica sau un afect printr-o reactie reglatoare,copilul va crea un construct psihic despre lipsa sa de valoare.Copilul nu va indrazni sa-si blameze mama pentru aceasta stare.Sa faca asta ar fi prea amenitator pentru sentimentul sau de supravietuire.Ca urmare,copilul se blameaza pe sine insusi pentru ca este lipsit de valoare,neacceptat,neiubit sau nedorit de mama.”Ceva asemanator se intampla si in relatiile dintre doi partenei casatoriti.Continuturi psihobiologice profunde,nerezolvate se reactiveaza,relatia va fi plina de conflict care este un construct psihic afectiv menit sa protezeze indivizi pentru a nu fi nevoiti sa se confrunte cu sentimente de respingere si de a fi neiubiti si nedoriti.Parteneri se cheama unul pe altul pentru a-si regla lumea intrapsihica,sunt pregatiti sa suporte cele mai rele suferinte,frici,dezamagiri,anxietati,in speranta ca parteneri lor vor reactiona intr-un mod satisfacator.Ei vor cauta in mod repetat pe cineva care este capabil de asta.As putea spune,ca o concluzie,ca cele mai dureroase continuturi psihice traite in relatia cu un partener sunt create in copilaria mica si retrezite.”Aceste continuturi mentale reflecta imagini de sine,imagini despre ceillanti si afecte,dar,mai presus de toate,stari psihobiologice primare inradacinate in structura intrapsihica a unui individ.Astfel,partenerul devine un sustinator extrem de important,un conlocutor si un cooperator activ in pastrarea acestor continuturi intrapsihice si psihobiologice si afecte care sunt deseori foarte dureroase si traumatice si,in mod cocret striga dupa o rezolvare.”(American journal of psychotherapy,nr.1,2009)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s