Ioan Slavici,Moara cu noroc (trasaturile prozei realiste,nuvela psihologica,o alta varianta))

Realismul este o doctrina estetica in care accentul este pus pe relatia dintre arta si realitate.El ia nastere ca o reactie impotriva romantismului si capata caracterul unui curent literar in a 2-a jumatate a secolului al 19-lea.Realismul oglinteste frumosul si uratul asa cum se intalnesc ele in viata de toate zilele.Ioan Slavici ,scriitor realist,observa viata cu obiectivitate cu binele si raul din ea,nota lui distincta fiind cea etic-educativa el a ales personaje complexe carora le studiaza atent viata interioara ,astfel incat naratiunea lui pune mai putin accent pe fapte si mai mult pe trairile personajelor.Specie a genului epic in proza,nuvela psihologica urmareste un singur fir narativ in care analiza starilor sufletesti ale personajelor ocupa un loc important.Tematica nuvelei psihologice dezvaluie impactul pe care realitatea sociala il are asupra starilor sufletesti ale personajelor.Ca tematica nuvela psihologica ilustreaza o gama larga ,cum ar fi : dezumanizarea din cauza patimii pentru bani,inadaptarea ,parvenitismul ,frica,alienarea ,obsesia toate acestea punandu-si amprenta asupra vieti intime a personajelor. Slavici este primul scriitor care creaza un personaj complicat mereu sufleteste ,traind stari conflictuale puternice , care evolueaza spre momentul culminant in nuvelele sale , apar iubiri si dusmanii care mognesc , stari sufletesti complicate,nelinisti,patimi puternice,totul fiind pus sub semnul de neclintit al destinului.Actiunea se petrece între douã repere temporale religioase,
între Sfântul Gheorghe si Sãptãmâna Patimilor.In nuvela “Moara cu noroc” sunt antrenate caractere tari de oameni primitivi , intriga relateaza stari sufletesti complicate , iar finalul arata justetea normei morale.Tema actiunii o constituie consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra vieti sufletesti a individului asupra destinului omenesc.Actiunea nuvelei”Moara cu noroc” e plasata intr-un spatiu geografic din zona Ardealului,la Moara cu noroc asezata in valea dintre doua drumuri .In aceasta zona de rascruce se petrec fapte deosebite si se confrunta moralul cu imoralul , binele cu raul.Titlul denumeste spatiul la care se implineste destinul personajelor pentru ca au incalcat norma, morala .Hanul numit “Moara cu noroc”este un loc deschis invaziei raului ,purificat in final prin foc .Adevarat “personaj al nuvelei” hanul devine la sfarsit o “moara” a nenorocului.Nuvela incepe cu un sfat moral izvorat din experienta si intelepciunea batraneasca , rostit de catre mama Anei conferindu-i valoare de motto :”Omul sa fie multumit cu saracia sa  caci daca e vorba nu bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit “.Rostite ca o premonitie , aceste cuvinte stau la baza intregii actiuni,fixand destinul personajelor in functie de respectarea sau nerespectarea lor si capatand valoarea unui adevar fundamental . In centrul evenimentelor sta personajul Ghita(personaj realist si complex) si drumul vietii sale de la cismar sarac ,modest,harnic si cinstit, la carciumarul plin de bani si dezinteresat sufleteste .Indemnat de aspiratia omului spre bunastare ,dar si de dorinta de a fi stapan , Ghita arendeaza carciuma de la o rascruce de drumuri,si se hotareste sa se mute acolo.Batrana,este insa retricenta,de teama sa nu ispiteasca norocul,totusi de dragul copiilor sai,accepta sa-i urmeze cu inima deschisa.Acesta este primul capitol al nuvelei ,care cuprinde expozitiunea si intriga (hotararea lui Ghita de a parasi spatiul protector al colibei sale si de a se muta la han )Descrierea drumului care duce la Moara cu noroc este realizata intr-o maniera realista,prin tehnica detaliului semnificativ,si a locului in care se afla circiuma:”De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini,lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor.Timp de un ceas si jumatate drumul e bun;vine apoi un pripor,pe care il urci,si dupa ce ai coborat iar in vale,trebuie sa faci popas,sa adapi calul ori vita din jug si sa le mai lasi timp de rasuflare,fiindca drumul a fost cam greu,iara mai departe locurile sunt rele.”Inceputul si finalul nuvelei sunt simetrice si se realizeaza prin descrierea drumului,sugerand simbolic un drum al vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc:”Apoi ea lua copiii si pleca mai departe”.Subiectul nuvelei ne arata  etapele si efectele  confruntarii dintre protagonist,Ghita,si antagonist,Lica.La inceput,Ghita era harnic si priceput si primele semne ale bunastarii si armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara:”Sambata de cu seara locul se desarta si Ghita,ajungand sa mai rasufle,se punea cu Ana si cu batrana sa numere banii,si atunci el privea la Ana,Ana privea la el,amandoi priveau la cei doi copilasi,…iara sporul era dat de la  Dumnezeu,dintr-un castig facut cu bine”.Situata la o oarecare departare de satele din jur,carciuma pare un loc straniu si pustiu,impresie care se va adeveri,caci,tocmai cand bunastarea incepe sa-si faca aparitia in familia lui Ghita,la moara apare un personaj ciudat , Lica Samadaul.Aceasta aparitie constitue intriga.Portretul lui Lica Samadaul,seful porcarilor este realizat  in mod direct de narator,in maniera realista,prin folosirea  tehnicii detaliului,notarea amanuntului semnificativ:”Lica,un om ca de treizeci si sase de ani,inalt,uscativ si supt la fata,cu mustata lunga,cu ochi mici si verzi si cu spancenele dese impreunate la mijloc.Lica era porcar,insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba ca floricelele,pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin.” Lica se impune de la inceput,avand orgoliu de stapan:”Eu sunt Lica Samadaul…Multe se zic despre mine,multe vor fi adevarate si multe scornite…Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum,cine trece pe aici,cine ce zice si cine ce face,si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie.Cred ca ne-am inteles !”Ana il avertizeaza pe Ghita ca Lica este un “om rau si primejdios”.Ghita isi da seama de pericol ,dar nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica o are asupra lui.In sufletul lui Ghita ia nastere un conflict interior intre dorinta de a ramane om cinstit si tentatia de a se imbogati alaturi de Samadau.In jurul procesului de instrainarea a carciumarului fata de familie se desfasoara actiunea.Ghita devine muhorat,violent,are gesturi de brutalitate fata de Ana neintelese de ea pe care o ocrotise pana atunci,era brutal cu copii.Ajunge sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu isi putea asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Framantarile lui Ghita sunt redate prin intermediul menologului interior:”Ei! Ce sa-mi fac?… asa ma lasat Dumnezeu!… Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare”.Starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare,datorita generozitati lui Lica Samadaul, dar incepe sa-si piarda increderea in sine,de acea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el .Ghita se indeparteaza de Ana,dornic sa faca avere si devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri:jefuirea arendajului,uciderea unei femei si un copil.Retinut de politie,lui Ghita i se da drumul numai pe”chezasie”.Ghita se aliaza cu jandarmul Pintea,fost hot de codru si tovaras a lui Lica,pentru a il da in vileag pe Samadau.Ghita nu reuseste sa fie sincer fata de Pintea pentru ca ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica,numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse de Lica si acest lucru ii va aduce pieirea.El nu este cinstit nici fata de Lica si nici fata de Pintea.Punctul culminant al nuvelei este momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale.Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica la sarbatorile pastelui,lasand-o la carciuma in compania lui Lica,in timp ce el merge sa-l anunte pe pintea ca Lica are banii furati,in felul acesta Ghita incearca sa se razbune.Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de familie,Ana se daruieste lui Lica pentru ca Lica e “om” iar Ghita “nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti”.Cand se intoarce si realizeaza acest lucru,Ghita o ucide pe Ana,iar el este ucis de Raut ,din ordinul lui Lica.Deznodamantul are loc in noaptea de Pasti ,in timp ce soacra lui Ghita si copii sunt plecati la inviere.La intoarcere ,ea nu gaseste decat zidurile afumate ale hanului si gramezile de praf si cenusa din care ieseau oasele celor care fusesera Ghita si Ana .Imaginea finala a femei care-si ia nepotii si pleaca este incurajatoare :s-ar putea crede ca intr-o lume care respecta norma morala acestia vor avea  un alt destin .Complexitatea epica a nuvelei consta in profunda cunoastere a sufletului omenesc:omul aflat in puterea unui destin ,forta oarba si distrugatoare care-l va conduce spre framantari si nefericire.Daca Ghita ar fi fost un personaj suficient de puternic nu ar fi trebuit sa castige bani si s-ar fi multumit sa subziste intr-un mediu neprielnic , ar fi ramas fericit alaturi de familia sa .Dar ,dintr-o patima crescanda ,el incearca sa se sustraga destilului si , supus influentei nefaste a lui lica isi doreste chia instrainarea de familiei , ca o eliberare de o povara care ii rapeste libertatea in fata samadaului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s